Pagina principala AIA

Ce sunt AIA?

AIA in Romania

AIA in zona mea

Supervizori AIA

Proiectul

Monitorizarea AIA

Supervizorul AIA                              

Statut legal al AIA

Publicatii

Custozi AIA

Legaturi utile

 

   

SUPERVIZORUL AIA

Existenţa ariilor protejate desemnate special pentru speciile de păsări este recentă în România, iar numărul şi suprafaţa lor, foarte mari. Societatea Ornitologică Română şi Grupul Milvus, două organizaţii neguvernamentale, care au ca scop conservarea acestor zone, nu pot asigura o acoperire eficientă şi totală pentru monitorizarea acestora, fără sprijinul voluntar al iubitorilor de natură. În ambele organizaţii există, încă de la începutul identificării AIA, o persoană care coordonează activităţile legate de monitorizarea lor şi este formată o reţea de „supervizori AIA”, dar care nu este nici pe departe completă. De ce supervizor AIA? Ne-am gândit mult care ar fi un termen comun potrivit pentru voluntarii implicaţi în aceste acţiuni de monitorizare. Supervizor pentru că în primul rând observă şi apreciază activităţile umane din zonă şi impactul lor asupra populaţiilor de păsări caracteristice. Supervizor AIA, întrucât, din punctul nostru de vedere, întreaga suprafaţă a AIA este esenţială pentru păsările pentru care zona a fost identificată, nu doar suprafeţele desemnate ca arii protejate legal - APSA.

Supervizorul este o persoană (un grup) care îşi asumă responsabilitatea să înregistreze/documenteze modificările care ar putea afecta integritatea ecologică a APSA monitorizate. În mod ideal supervizorul este familiar cu şi locuieşte în apropierea APSA şi  se angajează să o monitorizeze, putând să o viziteze cu o anumită frecvenţă (de câteva ori pe an).

Rolul supervizorului APSA

Activitatea de supervizor este o activitate voluntară, de aceea responsabilităţile pe care voluntarul şi le asumă şi activităţile pe care le poate desfăşura depind caracteristicele sitului şi de preocupările şi disponibilitatea supervizorului. Pot include monitorizarea populaţiilor de păsări, evaluări ale sitului, activităţi de conştientizare sau de advocacy, formarea şi păstrarea unor legături de colaborare cu agenţii economici din zonă, autorităţile locale şi cele responsabile cu managementul sitului.

În general provin dintr-o varietate de domenii de activitate. Pot fi profesori la şcolile din zonă, naturalişti sau membrii ai ong-urilor locale, silvicultori, personal angajat al administraţiei ariilor protejate, săteni şi fermieri, studenţi sau chiar copii. Cu toţii însă au în comun dorinţa de protejare a zonei şi angajamentul de a lucra cu SOR şi Grupul Milvus, sunt motivaţi să acţioneze ca semnale de alarmă, pur şi simplu păsându-le de zona în care trăiesc.

Supervizorul urmăreşte îndeaproape şi informează coordonatorul în legătură cu activităţile umane din zonă, având rolul de supraveghetor şi ca prim observator al unor eventuale ameninţări la adresa integrităţii sitului sau la adresa uneia sau mai multora dintre speciile calificative. Pe lângă aceasta, prin legătura lor cu factorii de decizie din zonă (managerii ariilor protejate, autorităţi locale) pot avea un rol deosebit de important în îmbunătăţirea elaborării şi implementării politicilor şi în managementul sitului.

Competenţe şi instrumente necesare unui supervizor
În mod ideal supervizorul cunoaşte bine speciile de păsări caracteristice zonei, dar pentru început dorinţa de a învăţa mai multe despre natură şi de a proteja zona pot fi suficiente.

Alte două condiţii pentru un potenţial supervizor sunt angajamentul şi timpul pentru vizitarea zonei de câteva ori pe an, pentru cunoaşterea caracteristicilor acesteia şi pentru trimiterea unui raport anual către coordonatorii proiectului.

Pentru a observa păsările ai nevoie dorinţă, răbdare, binoclu, determinator şi un jurnal de teren. Răbdarea este o calitate indispensabilă pentru a avea succes în observarea păsărilor. Majoritatea păsărilor sunt active şi pot fi observate cu uşurinţă dimineaţa, când se hrănesc, îşi hrănesc puii sau îşi marchează teritoriul prin cântec. Dar nu toate speciile se manifestă atât de evident, iar pentru observarea celor mai precaute este necesară foarte multă răbdare.

În majoritatea cazurilor, pentru a observa păsările este necesar un binoclu. Printre cele mai versatile sunt cele cu mărire de 8x sau 10x, care pot fi folosite atât în pădure, cât şi pe terenuri deschise.

Determinatorul de păsări este un instrument util atât observatorilor experimentaţi, cât şi celor începători. Chiar şi ornitologii profesionişti pot uneori să nu identifice imediat o pasăre observată şi apelează la ajutorul unui determinator ilustrat care de obicei conţine desene color care evidenţiază caracterele distinctive ale speciei, precum şi o scurtă descriere a acestora, a preferinţelor de habitat, a distribuţiei şi o transcriere a cântecului speciei. Vă putem recomanda câteva determinatoare pe care le considerăm utile: Collins Bird Guide: The Most Complete Guide to the Birds of Britain and Europe şi singurul determinator tradus în limba română - Păsările din România şi Europa - determinator ilustrat. Alături de traducerea acestuia SOR a mai realizat şi un ghid - Păsări comune din România, pe care de asemenea îl recomandăm începătorilor. 

Jurnalul de teren reprezintă un carnet de dimensiuni potrivite în care supervizorul îşi va nota detaliile observaţiilor sale: data observaţiei, condiţiile atmosferice din ziua observaţiei, locul în care păsările au fost observate, speciile observate şi numărul lor (dacă observatorul nu identifică specia pe loc este indicat să îşi noteze caracteristicile observate şi eventual să realizeze o fotografie pentru o identificare ulterioară, eventual cu ajutorul unui observator mai experimentat), iar dacă este posibil, trebuie notată şi vârsta (adult, juvenil, pui) păsărilor observate. Toate aceste informaţii sunt extrem de utile şi sunt cele ce trebuie trimise coordonatorilor.

Şi, nu în ultimul rând, supervizorul ar trebui să deţină informaţii cât mai complete despre zona monitorizată - suprafaţă, limite, căi de acces, caracteristici fizice, păsări caracteristice, statut legal de protecţie, administrator/custode, activităţi economice, proiecte de conservare, plan de management existent, regulament de funcţionare etc.

 

 

 

Proiect finantat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein si Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European

Continutul acestui material nu reprezinta în mod necesar pozitţia oficiala a Mecanismului Financiar SEE


Romana | English
siglaeea